Am ramas in urma cu postatul pe blog, mai ales pentru ca n-am stiut cum sa scriu ceva care sa nu calce in picioare productia ZF, dar intre timp vad ca lucrurile n-au reusit sa se imbunatateasca asa ca au aparut noi “reguli” in evaluarea companiilor.

Intre ele cred ca putem aminti cateva evident ca un joc, dar din care putem trage realmente invataminte:

  1. Daca te gandesti sa vinzi compania la pretul de acum doi ani, uita, pentru ca poate si un pret la un sfert poate sa fie nerealist de mare, si nu ma refer aici doar la cei din industria de Internet, si chiar si la companii care ridica gunoiul
  2. Daca piata facea acum doi ani evaluari la multiplii de 8-10x EBITDA, acum probabil ca nu mai exista cumparatori
  3. Daca piata facea acum doi ani evaluari la multipli de 6-8x EBITDA, acum probabil inca mai poti vinde la 4x EBITDA
  4. Daca inainte era relativ simplu sa se acceseze credite bancare, si cu cat se lua mai mult cu atat se crea mai multa avere, acum este perfect invers, chiar daca banca inca iti mai da credit (fapt oricum rarisim) mai bine sa nu ii iei, pentru ca hedging pe dobanda realmente nu exista
  5. Apetitul cumparatorului este direct proportional cu discountul fata de valoarea activelor la piata, iar in cazul imobilelelor deja am ajuns sa discutam in piata yielduri de 18% si discount de 40% fata de valoarea de constructie
  6. Asadar ca o concluzie, lucrurile par foarte negre, realmente nu sunt chiar asa, dar deja trebuie sa ne intoarcem la niste standarde realiste, sa zicem perioada 1986-1992 si abia de acolo sa ne intrebam realmente cat valoreaza o companie

PS Pentru cei care se gandesc sa amane o tranzactie pentru ca lucrurile se vor imbunatati, sfatul meu lipsit de gluma, este sa o faca acum pentru ca banii ultimului val de investitori cash se termina si lucrurile pot arata mult mai rau.

PS2 La nivel de anecdota o industrie care la nivelul anului 2007 era considerata un element cheie de crestere si era evaluata la nivelul a 1 miliard de euro,  cu 4 companii cu cifre de afacere imensa,  a ajuns acum sa fie evaluata cu totul la maxim 20 milioane euro, motivatia principala fiind lipsa competentelor de management si subcapitalizarea.

Va doresc tranzactii reusite, insa pun accentul pe tranzactii de data asta.

Sunt in posesia unei copii ale respectivei reviste (n.r. ZF Top 100 Cele mai valoroase 100 Companii din Romania 2008) de circa o saptamana, si recunosc ca in fiecare an cand apare un nou top cu companii, romani bogati etc, le astept ca pe un nou subiect de discutii. Trebuie sa fiu sincer si sa spun ca niciodata nu am crezut evaluarile lor si ca le iau la valori indicative la inceput insa le calculez singur acolo unde ma intereseaza.

Cu fiecare editie poti observa un anumit trend in evaluari, si ma refer aici in special la Capital 300 (pentru ca acolo avem destule editii), dar totusi si despre Top 100 Companii am deja o opinie.

Trecand direct la subiect cred ca cel mai interesant aspect ar fi chiar sa stim cat de valoroase sunt companiile cu pricina si de ce, iar asta peste “evalurile bursiere”, pe care le putem vedea ca fiind prea tranzitorii, peste “evaluarile actionarilor” care sunt prea optimiste, ci privindu-le din perspectiva unor modele DCF (Discounted Cash Flow) bazice. Acestea nu doar ca urmaresc realitatile ulterioare, dar sunt singurele pentru care tranzactiile au valoare, iar exprimarea lor prin multipli, tine mai mult de o experienta, asteptari etc. neavand decat explicatia practica ca “e mai simplu”.

Voi publica o lista corectata a topului, pentru ca realitatea este ca peste ingerinta de a da “evaluarea”, care fie vorba intre noi este un interval, si nu o valoare, cred ca e nevoie de judecata pe care se bazeaza, logica, nu doar de abilitati matematice de clasa a 2-a.

Nu va asteptati la un raport de 50 de pagini pentru fiecare companie, ci doar de cateva puncte care s-au facut “pierdute”, lipsa intelegerii realitatilor actuale, incurcarea evaluarii companiei cu si fara datorii, dar si niste tinte pentru evaluari mai realiste.

Cred ca in seara asta totul a inceput cand am vazut in pagina online zf.ro titlul “Ostahie, Altex: Nu vad o revenire imediata a multiplilor de evaluare din cauza crizei de lichiditate” si pur si simplu m-a lovit faptul ca multi dintre clientii nostri au viziuni similare, si anume: 1) multiplii de evaluare de 8-10x EBITDA sunt cei normali pentru ca in industrii target au fost practicati si publicati in presa; 2) acum piata a cazut deorece exista o criza de lichiditate globala, deci si locala; 3) va exista o revenire, aici exista doua tipuri de viziuni, una pe termen lung – 2-5 ani, si una pe termen scurt – 12 luni; 4) orice antreprenor are impresii despre valoarea s-a care sunt poate mai puternice decat un calcul matematic rece.

Exista si un club relativ restrans de antreprenori care detin participatii in companii listate in Romania (dar si in afara) care sunt convinsi de faptul ca piata acum “minte”, iar rationamentul este sa “readucem compania la valoarea corecta de 8-10x EBITDA”.

Totusi vreau sa mentionez ca in memoria generatiilor active in afaceri nu exista impresiile unei crize financiare capitaliste, nici semnificativa, nici macar mica, doar experienta transformarii in tranzitie a unei piete controlate intr-o piata competitiva.

Un singur comentariu imi mai permit aici, si anume ca in Romania la nivelul antreprenorilor nu prea a venit depresiunea, ci doar o recesiune, in care antreprenori poate mai putin legati de companiile pe care le detin au avut mai mult de suferit. Ce vreau sa zic? E vorba ca acestia care nu sunt “trup si suflet” cu compania pe care o detin de-a lungul timpului au avut si o organizare mai defectuoasa, iar acum se desprind mai usor de companii, chiar daca pasul urmator poate fi Legea 85, insolventa, lichidarea sau falimentul. Totusi nu prea exista experienta antreprenorilor legati “trup si suflet” de companiile lor care sa fie dusi de piata in pragul dizolvarii companiei – pot cita cazul Erbasu, dar este un caz singular, si ar putea fi vazut ca pre-criza.

Blogul asta s-a nascut ca un loc in care sa comentez vederile asupra pietei de Fuziuni si Achizitii in Romania, din unghiul vanzatorilor, cumparatorilor, dar si a bancilor, consultantilor, avocatilor, toate vazute la limita confidentialitatii si devizului profesiei.

Mihai Pop

Partner

Osprey Partners

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.